Milenialii, denumiți și Generația Y sau uneori „Echo Boomers” datorită unei creșteri majore a natalității în deceniile anilor 1981 și 1996, reprezintă aproximativ 33% din totalul forței de muncă actuale motiv pentru care înțelegerea caracteristicilor și valorilor acestora este crucială pentru profesioniștii în domeniul resurselor umane și pentru liderii organizațiilor pentru a putea dezvolta cele mai bune strategii de atragere, dezvoltare și retenție a talentelor din această generație.
În afara faptului că sunt prima generație care a fost martoră la apariția tehnologiei precum internetul, realitatea virtuală și inteligența artificială, există și alte caracteristici pe care milenialii le pot avea, precum o mai mare preocupare pentru valorile intrinseci și morale, o viziune progresistă și creativă și o gândire pe termen lung. Beneficiile care vin la pachet cu aceste caracteristici excepționale sunt evidente, însă dacă nu sunt adresate corespunzător de către organizații, potențialul și talentul acelor angajați poate fi ușor risipit, privându-se de avantajele competitive pe care aceștia le pot aduce.
Haideți să explorăm aceste caracteristici specifice și să înțelegem consecințele unui management deficitar al acestora.
1. Apreciază munca semnificativă
Milenialii apreciază munca semnificativă. Ei pot fi caracterizați ca fiind motivați de munca creativă, împărtășirea propriilor talentelor cu ceilalți și crearea unui impact asupra altora și în comunitățile lor. De multe ori, aceste motive intrinseci pot fi observate în abordarea milenialilor față de carierele lor. Mulți dintre aceștia se implică frecvent în ajutorarea altora, împărtășind inspirație sau lucrând pentru îmbunătățirea unei probleme la nivel comunitar sau global.
În plus, mulți mileniali își propun să atingă obiective care să promoveze munca semnificativă în loc de câștiguri financiare, iar impulsul profesional al acestei generații îi ajută adesea să avanseze în carierele lor, mulți făcând acest lucru din motive care nu implică neapărat creșteri salariale sau bonusuri financiare. Aceasta orientare spre munca semnificativă face ca aceștia să fie extrem de implicați și dedicați la locul de muncă, munca reprezentând o parte esențială a identității personale. Nu degeaba au fost numiți workoholici.
Însă cealaltă față a acestei “monede” este aceea că toată această dedicare și implicare, combinată cu etica lor de muncă de a fi “mereu disponibili,” îi expune la un risc mai mare de epuizare profesională, mai ales dacă nu există o viziune la care ei să se poată conecta și să poată întelege cum munca lor contribuie la acea viziune. Absența unui unui sens, unui scop clar nu numai că duce în timp o lipsă de motivație și implicare, dar poate conduce în timp și la oboseală mentală și emotională, alimentând epuizarea.
Angajații implicați în activități lipsite de impact pot resimți o lipsă de satisfacție personală și profesională, iar această lipsă de satisfacție poate crea un cerc vicios în care energia investită în muncă nu se reflectă în rezultate sau beneficii tangibile, generând stres și deziluzie.
Mai mult decat atât, într-un mediu în care activitățile lipsite de semnificație sunt predominante, se poate instala un sentiment general de indiferență și dezinteres. Această stare de indiferență poate deveni un factor major în evoluția burnout-ului, afectând atât starea de bine mentală, cât și performanța la locul de muncă.
2. Provocă statutul ierarhic existent
Milenialii sunt cunoscuți pentru hotărârea lor de a-și împărtăși opiniile și ideile, cât și pentru faptul că își contestă superiorii atunci când simt că este justificat. Această trăsătură provine din credința lor că cel mai bun rezultat pentru companie rezultă din ascultare activă, colaborare și luarea în considerare a tuturor punctelor de vedere.
De asemenea, milenialii par să prefere să lucreze în diverse funcții, oferind soluții creative și depășind limitele statutului și nivelului profesional. În plus, această generație pare să creadă că astfel de abordări sunt mai benefice pentru mediul de lucru decât doar urmarea ordinelor transmise de sus, de la vârful ierarhiei profesionale.
Într-un mediu de lucru ierarhic, centralizat și care nu li se permite să se exprime liber și să conteste status quo-ul, milenialii pot întâmpina provocări semnificative care contribuie la riscul de burnout. Ei pot resimți o lipsă de control și relevanță, o rezistență a companiei la schimbare și la idei noi, o lipsă de flexibilitate și deschidere la ceea ce au de împartășit, toate acestea ducând la stres, disconfort, deziluzie, frustrare, tensiuni și în final epuizare profesională.
3. Pun accent pe relațiile cu superiorii
S-a observat că atunci când vine vorba despre carierele lor, milenialii preferă supervizorii sau managerii cu care se pot conecta ca mentori. Această generație se străduiește să se simtă confortabil lucrând cu superiorii lor și să solicite sfaturi și îndrumare cu privire la dezvoltarea carierei lor. Pe lângă primirea de sfaturi și feedback, milenialii pun accent pe construirea de relații și pe stabilirea de căi de comunicare frecventă cu managerii lor.
Lipsa de conexiune și relație autentică cu managerul; mai ales în postura de mentor; poate avea consecințe semnificative asupra bunăstării și satisfacției profesionale, mai ales prin prisma suportului emoțional pe care un mentor îl poate oferi. Lipsa unei relații autentice poate duce la o lipsă de suport în momentele de cumpănă, când subalternii ar avea nevoie de încurajare și îndrumare.
De asemenea, milenialii care acordă o importanță deosebită mentoratului pentru dezvoltarea lor profesională, pot resimți o lipsă de ghidare și îndrumare în absența unei relații autentice cu managerul lor. Sentimentul de a fi lăsați în voia sorții în ceea ce privește evoluția în carieră poate genera de asemenea frustrare și disconfort.
Lipsa unei conexiunii cu managerul poate contribui și la un sentiment de lipsă de apreciere din partea acestuia, conducând la o diminuare a satisfacției muncii și motivației. Pe lângă aceasta, lipsa comunicării poate genera confuzie și neînțelegeri, afectând eficiența colaborării în echipă și creând presiuni suplimentare.
4. Acordă importanță mai mare sarcinilor decât timpului.
Milenialii par să fie mai orientați către sarcini decât către timp. Acest aspect poate fi observat sub forma de productivitate cu accent pe obținerea de rezultate, precum și prin acordarea unei priorități mai mari calității unui produs/ livrabil sau a unui rezultat legat de sarcini. Această generație pune accentul mai degraba pe a lucra la un produs final decât pe numărului de ore necesare pentru a-l produce, iar ăn cele mai multe cazuri, milenialii doresc să aibă un program flexibil, lucrând în afara unui program tradițional “9-la-5”, astfel încât să poată urmări lucruri în afara locului de muncă.
Pe de altă parte însă, această orientare a lor către sarcini și rezultate de calitate, poate să vină cu riscul de a se confrunta cu epuizarea în căutarea excelenței. Accentul pus pe productivitate și finalizarea sarcinilor poate aduce presiuni suplimentare, iar dorința de flexibilitate în program poate conduce la depășirea limitelor. În efortul lor de a realiza performanțe remarcabile și de a atinge standarde înalte, această generație poate să-și suprasolicite resursele, contribuind și mai mult la instalarea oboselii și epuizării. De aceea, este absolut esențială gestionarea priorităților în mod echilibrat și stabilirea de limite clare pentru a preveni impactul negativ al unui program intens și al așteptărilor ridicate asupra bunăstării lor mentale și fizice.
5. Sunt deschiși către feedback și recunoaștere
Mai degrabă decât să aștepte evaluări semestriale sau anuale, milenialii apreciază feedback-ul regulat. Această generație valorizează aportul, sfaturile și mentoratul din partea managerilor lor și par a fi receptivi la feedback săptămânal sau zilnic. Managementul performanței și dezvoltarea personală sunt adesea priorități pentru ei, motiv pentru care au nevoie să primească informații despre modul în care se descurcă în munca lor.
În plus, această generație pare să prospere într-un mediu în care se acordă recunoaștere deschisă, astfel încât aprecierile pozitive la locul de muncă joacă un rol important în nivelul lor de motivație și aceasta pentru că apreciază în general să știe că ceea ce fac are un impact și că talentele lor sunt valorizate.
Însă atunci când feedbackul, recunoașterea, aprecirea și validarea eforturilor lor lipsesc, se creează un mediu propice pentru instalarea epuizării emoționale, iar managerii au un impact crucial în această ecuație deoarece ei joacă un rol esențial în gestionarea acestor aspecte și au o influență directă asupra bunăstării emoționale a echipei lor.
Un manager care neglijează importanța aprecierii și recunoașterii poate genera un climat toxic, în care angajații se simt neînțeleși și subevaluați, alimentând astfel un teren propice pentru instalarea burnout-ului. Într-un mediu în care recunoașterea este deficitară, milenialii pot resimți o presiune constantă de a atinge standarde înalte fără a vedea rezultate tangibile. Această discrepanță între efort și recunoaștere poate contribui la cronicizarea stresului și în cele din urmă, la epuizarea emoțională.
6. Apreciază munca în echipă și interacțiunile sociale în mediul de lucru
Această generație tinde să acorde importanță lucrului în echipă, iar colaborarea pe proiecte, rezolvarea problemelor luând în calcul puncte de vedere diferite și crearea de abordări inovatoare în domeniul lor de activitate pot fi eforturi de cooperare pe care milenialii le întreprind lucrând într-o echipă.
Pe lângă productivitatea și rezultatele de calitate pe care doresc să le obțină împreună cu echipele lor, mulți mileniali vor avea în vedere de asemenea, o atmosferă socială la locul de muncă, iar distracția, relaxarea și confortulul fiind idei pe care majoritatea dintre ei le împartășesc cu privire la un loc de muncă optim.
Pe de altă parte, un mediu de lucru în care predomină competiția și individualismul poate juca un rol semnificativ în instalarea epuizării emoționale și a burnout-ului în rândul angajaților. Într-un context unde se pune accent pe competiție excesivă și se încurajează abordările individualiste, angajații pot simți o presiune constantă de a se autodepăși și de a ieși în evidență în detrimentul colaborării.
Aprecierea exclusivă a performanțelor individuale și neglijarea eforturilor de echipă pot contribui la stres crescut și la deteriorarea stării generale de bine a angajaților, creând premisele pentru apariția burnout-ului.
Astfel, promovarea unui mediu de lucru echilibrat, care valorizează colaborarea și recunoașterea colectivă, este esențială pentru prevenirea impactului negativ al competiției excesive asupra bunăstării mentale și a stării de epuizare în cadrul organizației.
